Antreprenor, vand afacere. Vreau mult, dar ma multumesc si cu putin.

“Si cam la cat evaluezi tu afacerea ta?”

“La x milioane de euro”

“Ok, probabil ca atat face, daca spui tu”, spune finantatorul / cumparatorul. Si se gandeste ca tocmai a inceput jocul.

Apoi, urmeaza cateva luni (probabil) in care afacerea e auditata. In tot acest timp, antreprenorul incepe sa-si faca planuri. “O sa cumpar aia…, le cumpar alor mei aia…, imi iau gagica de lux, ma apuc de hip-hop ori de emisiuni tv”. Si vremea trece, incet-incet, si vine si momentul la care i se prezinta oferta reala pentru compania lui.

“Stii, noi credem ca face x/10. Si asta e suma pe care ti-o oferim”.

Dintr-o data, antreprenorul isi vede planurile spulberate. Ii pica putin lumea in cap, pe masura ce-si da seama ca a inceput cu mult si s-a trezit obligat sa renunte la iacht-ul si la gagica de lux. Cateva secunde mai apoi, intra in functiune instinctul lui de supravietuire, care ii spune ca e o oferta reala, ca sunt bani jos, ca altii muncesc o viata intreaga pentru asta, ca…

Si, pe nesimtite, omul incepe de la 0 planul lucrurilor pe care le face cu noua suma de bani. Oricum, in ultima luna si-a dat seama ca nu mai merita sa-si bata capul in halul in care o facea inainte. Oricum, nu mai merita sa-si iroseasca viata alergand dupa cai verzi pe pereti. E doar momentul la care poate incepe alta afacere, cu o parte din bani. Asa ca, lasa, o sa fie bine. Si accepta oferta.

In multe cazuri, e o decizie corecta. Pentru ca unele afaceri nu fac in niciun caz cat vor antreprenorii. In alte cazuri, oamenii se vand pe nimic, debusolati de greutatile pe care le intampina de-a lungul drumului.

Nu privi povestea de mai sus ca pe un sfat. Nu e. E doar un mod de a spune ca multe din lucrurile care ne trec prin cap sunt sabloane de negociere pentru unii oameni. Si ai face bine sa te obisnuiesti cu ideea ca in afaceri si gandurile se negociaza.